COZONAC PUFOS FĂRĂ FRĂMÂNTARE

După succesul avut de pâinea fără frământare, am prin curaj să testez și un cozonac nefrământat. Sunt mulțumită de rezultat, cozonacul este pufos și delicios, așa că trebuie să încercați și voi rețeta, să vedeți dacă v-ar plăcea să o folosiți pentru mesele sărbătorilor pascale.

INGREDIENTE:

1. ALUAT:

- 500 g făină;
- 300 ml lapte călduț;
- 100 g unt topit;
- 4 gălbenușuri;
- coaja de la o lămâie;
- 1 linguriță de coajă de portocală rasă;
- 1 lingură de extract de vanilie;
- 7 g drojdie uscată;
- 120 g zahăr;
- un praf de sare.

2. UMPLUTURĂ:

- 200 g nucă măcinată;
- 100 g zahăr pudră;
- 25 g cacao;
- 50 g rahat (opțional);
- 50 g stafide (opțional);

3. EXTRA:

- 1 gălbenuș de ou pentru uns cozonacul;
- 2 linguri de zahăr brun pentru decor. (opțional)

Fiind un aluat fără frământare, are nevoie de timp de repaos, așa că este o rețetă de pe o zi pe alta. Am dizolvat zahărul și drojdia în laptele călduț, apoi am amestecat cu restul ingredientelor: untul, gălbenușurile, coaja de lămâie, coaja de portocală, vanilia, sarea și făina.

Am amestecat cu o spatulă până ce făina s-a încorporat și nu am frământat DELOC.

Am transferat aluatul într-un bol uns cu ulei și l-am lăsat la temperatura camerei pentru aproximativ două ore, până ce și-a dublat volumul.

Am acoperit bolul cu folie alimentară și am dat la frigider pentru aproximativ 20 de ore. Se recomandă un minim de 12 ore, însă puteți folosi aluatul și după 24 de ore, în funcție de timpul pe care îl aveți la dispoziție.

Așa arăta aluatul când l-am scos din frigider.

Am presărat făină pe planșeta de lucru și am răsturnat aluatul.

Am tăiat aluatul în două jumătăți aproximativ egale.

De aici, cam știți procedura (nu am apucat să fac poze, având mâinile ocupate!): am întins, pe rând, fiecare jumătate de aluat în foaie groasă de aproximativ un centimetru cu ajutorul unui sucitor, am pus uniform amestecul de nucă, zahăr pudră și cacao, apoi am presărat câteva bucățele de rahat și câteva stafide, am împăturit foaia într-un rulou, ale cărui margini le-am sigilat cu gălbenuș de ou. (am uns marginea foii înainte de a împături ruloul).

Am împletit cu grijă cele două rulouri, însă din grabă și cu o ștrumfilincă mâțâită, am reușit să murdăresc rulourile și să rup aluatul în vreo două locuri, însă l-am peticit. Voi să fiți mai atenți și să nu vă grăbiți! Am transferat cozonacul în tava tapetată cu hârtie de copt.

Am lăsat cozonacul la temperatura camerei pentru aproximativ 90 de minure, timp în care a crescut foarte frumos.

Am uns cozonacul cu gălbenuș de ou, apoi am presărat zahăr brun. Zahărul peste cozonac este o tehnică pe care am ”furat-o” de la o vecină, care face cozonaci tradiționali foarte frumoși! Eu obișnuiam să decorez cu miez de nucă și să ung cu miere, după coacere. 

Am dat cozonacul la cuptorul preîncălzit, la 170 de grade, pentru aproximativ 50 de minute. În ultimele 10 minute am pus hârtie de copt deasupra, să nu se rumenească prea tare.

Am lăsat cozonacul la răcit, mutându-l de pe o parte, pe alta, pret de aproximativ o oră. Cozonacul nu se taie fierbinte, ci abia după ce se răcește sau când este încă ușor călduț.

Cozonacul este pufos, se rupe în fire, este aromat și suficient de bogat în umplutură. Vă recomand, chiar dacă sunteți experți în frământat, să testați măcar o dată varianta scurtă de cozonac pufos!

Poftă bună!