Silueta dupa naștere sau de ce am ales să scriu pe blog

Eu sunt Diana, proaspătă mămică de copilă adorabilă și, de când mă știu, am fost la dietă. Uneori pentru că era de bonton, alteori pentru că mă scăpasem la oale. Cu toate acestea, nu am fost niciodată silfidă. M-am străduit, pe cât am putut, să am un regim alimentar mai ”curat” și să gătesc mai sănătos.

După ce am aflat că sunt însărcinată, m-am documentat temeinic despre ce am voie să mănânc și ce nu, despre cât și cum să mă hrănesc pentru a-i da puiului de om toți nutrienții necesari. Cu temele bine făcute, mi-am luat de mână bunul soț și am mers la cumpărături. Legume multe (în special verzi), fructe (cu excepția ananasului), pește (fără mercur), lactate pasteurizate... puteam poza cu ușurință pentru coperta revistei “cum să arate coșul perfect de cumpărături”. Asta până la primele grețuri. Spun primele pentru că ultimele au fost în ziua anterioară nașterii și, între ele, în 3 zile din 4. Așadar, cu tot regimul meu sănătos, am ajuns să descopăr că o farfurie de ciorbă mă făcea să trec prin chinuri nebănuite, în timp ce o felie de pizza sau niște covrigi aburinzi îi permiteau stomacului meu să se relaxeze o vreme. Iar asta fără să dau vina pe pofte. De pofte m-a ferit Domnu’!

Astfel, pornind de la 59 kg am ajuns la 77 kg, la finalul celor 38 de săptămâni. Nu știu cum s-a întâmplat asta, având în vedere cât și ce mâncam, dar mai ales cât reușeam să păstrez…

 În ultima săptămână înainte de naștere, am tot făcut calcule, am citit și însușit experiența unor necunoscute pe diverse grupuri și stabilisem plină de speranță că vreo 10 kg se vor duce cu nașterea. Doar că nu am stat niciodată bine cu matematica. După un travaliu ineficient de aproape 11 ore, o operație de cezariană neprogramată, 3 zile de spitalizare, multe perfuzii, lichide reținute și o bebelușă de 3430 g, cântăream 78 kg.

Hormonii postpartum, o burtă gelatinoasă și lăsată, precum si picioarele butucei... nu prea semăna deloc cu apariția Elenei Gheorghe la o săptămână după naștere. Depresia stătea la pândă, însă iubitul meu soț era aproape și îi dădea câte o îmbrânceală.

Nu este niciun păcat și nicio dovadă de lipsă de iubire față de prunc în dorința de a-ți recăpăta silueta de dinaintea nașterii. Este nevoie, în schimb, de ceva perseverență și răbdare.

Acum, la 6 luni după naștere, am 61 de kg și încă mă lupt cu cele rămase. Am adoptat un regim sărac în zahăr și făinoase (pe care l-am încălcat de multe ori, altfel s-ar fi topit mai multe kilograme), urmez un plan alimentar, inventez rețete dietetice (pe care le voi împărtăși cu voi) și am început să fac mișcare. Inițial, plimbări mai lungi cu căruciorul, apoi plimbări cu bebe în sistemul de purtare, iar după 4 luni am început antrenamentele la sala de fitness, puțin câte puțin, fără a-mi forța organismul.

Așadar, dragi mămici, veți slăbi. Cu ambiție și puțin efort. Pentru a vă găsi resursele și a nu vă descuraja, lasați-vă timp. Timp să vă cunoașteți puiul, timp să vă acomodați cu traiul în 3 sau mai mulți, timp să vă acomodați cu noul statut, cel de mămică. Știu cum e și știu că vă doriți să se evapore toate kilogramele în clipa nașterii, însă unele se lipesc bine și se dau greu plecate.

Sper să vă placă rețetele pe care le veți descoperi aici (în mare parte dietetice), precum și experiențele de viață de mămică.